Probleme Fermi

INTRODUCERE

Problemele Fermi sunt probleme matematice problematice care nu au un răspuns exact. Acestea sunt executive pentru a-i încuraja pe elevi să gândească matematic și le cer să facă presupuneri și estimări rezonabile pentru a ajunge la o soluție aproximativă. Cu cât fac mai multe presupuneri, cu atât mai precisă este estimarea.

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII

Cursantul va învăța să:

Utilizarea unei expresii numerice într-un set de numere naturale cu zero și modelarea unei situații problematice.
Aplicați abilitățile de estimare pentru a rezolva problemele Fermi.
Utilizați gândirea critică și strategiile de rezolvare a problemelor pentru a analiza și descompune probleme complexe.
Să facă legături între matematică și situațiile din lumea reală.
să își comunice și să își justifice raționamentele și estimările.
Promovați o mentalitate de creștere prin acceptarea incertitudinii și a ambiguității.

CUM FUNCȚIONEAZĂ

Activitatea 1

Împărțiți elevii în echipe. Împărțiți sarcinile care trebuie rezolvate pe fișa de lucru.

Sarcini pe care le rezolvă elevii:

Câți elevi au împreună o masă asemănătoare cu cea a unui elefant?
De câte pachete de bomboane avem nevoie pentru a alcătui un baton de bomboane lung de 100 m?
Imaginați-vă că aveți o grămadă de monede de 2 kuna ca Muntele Everest, cât ar valora?
Cât timp ar trebui să dureze să numeri până la un milion?
Câte pizza mănâncă clasa noastră într-un an?

Pentru fiecare sarcină, scrieți soluția și procedurile de rezolvare a acesteia, precum și modul în care ați gândit și ați rezolvat sarcina. După ce ați rezolvat în cadrul echipei, veți prezenta soluțiile întregii clase.

Activitatea 2

Elevii își prezintă soluțiile și procedurile și prezintă ipotezele pe care le-au folosit pentru rezolvare. Echipele compară rezultatele și comentează soluțiile obținute.

Activitatea 3

Cereți elevilor ca temă pentru acasă să găsească câteva întrebări pe care să le pună prietenilor lor, ca o nouă temă pentru acasă.

Activitatea 4

Elevii completează o evaluare a performanțelor. Ei răspund la modul în care au colaborat în cadrul acesteia și dacă doresc să lucrăm mai des în acest mod prin rezolvarea unor sarcini de acest tip.

DE CE ESTE O PRACTICĂ BUNĂ

Elevii trebuie să gândească matematic și să facă presupuneri bune. Un element important al rezolvării problemelor este abilitatea de a descompune problemele în părți și de a determina ordinea în care acestea sunt rezolvate. La final, ei trebuie să explice cum au ajuns la soluțiile lor.

EVALUARE

Evaluați elevii pe baza capacității lor de a colecta date, de a face estimări și de a trage concluzii în urma investigațiilor lor. Evaluați-le înțelegerea domeniului de aplicare a problemei și acuratețea estimărilor lor.

Evaluați capacitatea lor de a colabora, de a împărți sarcinile și de a ajunge la un consens asupra estimărilor.

Evaluați soluțiile lor finale, acuratețea estimărilor lor și capacitatea de a comunica și de a-și justifica raționamentul în grup.

INCLUSIVITATE

Sfaturi pentru cadrele didactice atunci când implementează această bună practică într-o clasă incluzivă:

Instruiți elevul în detaliu cu privire la fiecare etapă și element al activității matematice și familiarizați-l cu structura sarcinilor. Explicați operațiile individuale și succesiunea.

Atrageți atenția cu diferite instrumente didactice și încurajați participarea activă.

Reducerea la minimum a distragerii atenției (nu se așează lângă fereastră sau în mijlocul elevilor agitați, ci într-un loc liniștit din clasă, de exemplu cu elevi liniștiți sau cu elevi cu care lucrează bine, astfel încât să fie deranjați cât mai puțin posibil de ceea ce se întâmplă în clasă, zona de lucru trebuie să conțină doar ceea ce este necesar pentru lucru). Instrucțiunile care îi sunt date trebuie să fie scurte. Recompensează perseverența atenției (finalizarea unei sarcini este însoțită de laude, care se consemnează într-un caiet).

Nu acordați atenție greșelilor de ortografie sau greșelilor de ortografie. Citiți instrucțiunile pentru examenul scris, verificați dacă elevul a înțeles bine instrucțiunile/ sarcinile și țineți cont de corecturile ulterioare în cadrul examenelor. Folosiți hârtie de culoare crem, dacă este posibil, și evitați scrisul cu roșu și verde. Măriți dimensiunea caracterelor în textele de lectură inteligibile. Folosiți litere sans serif pentru textul care urmează să fie citit de un elev cu dislexie; dimensiunea fontului trebuie să fie de cel puțin 14 pt. Folosiți litere îngroșate sau evidențiate. Evitați sublinierea titlurilor sau a șirurilor de cuvinte, care poate face ca cuvintele să se amestece vizual. Creșteți spațierea între litere și rânduri și separați rândurile prin spațiere dublă. Împărțiți textul în unități mai mici și împărțiți-l în linii individuale, nu într-o secvență continuă.